Locuim într-unul din apartamentele acelea micuțe dintr-un complex de blocuri care oferă adăpost multor familii din clasa de mijloc. Dar membrii familiei Felis Domestica, care au făcut o pasiune pentru complexul nostru, ar putea foarte bine să-i depășească la număr pe membrii comunității de Homo Sapiens. Și asta pentru că aceste patrupede cu gheare retractabile, care se pot lauda cu verii lor de la țară - leii, tigrii, râșii și oceloții, nu se tem de nimeni de prin împrejurimi. Populația tot mai numeroasă de feline, care posedă nouă vieți cu gheare cu tot, sâcâie pe toată lumea dar pe mulți îi amuză cu șotiile lor comice.

Pisicile de pe aleea noastră au teritoriile strict demarcate în felul lor propriu. Cele care prind șoareci, de la parter și etajele unu și doi, respectă limitele teritoriului lor cu excepția raidurilor foamei prin bucătăriile aflate dincolo de liniile de control. Terasa este rezervată exclusiv pentru pisoiași și este folosită ocazional de pisicile aristocrate din fostul Siam pentru linsul blăniței și leneveala la soare. Unii dintre cotoi găsesc unghere comfortabile pentru ațipit și tors în încăperi unde nu e loc nici să învărți o pisică, cum e cabina portarului, unde ar putea să dea peste bietul om moțăind ca un motan. Dumnezeu le-a înzestrat pe aceste feline cu două seturi de corzi vocale, unul pentru tors și unul pentru mieunat, iar câteva dintre sopranele feline din zona noastră îi țin treji pe toți locatarii prin concertele lor nocturne, susținute cu ocazii speciale.

Unii dintre rezidenții care vor să pară mâțe blânde, zgârie rău când pisicile negre le încurcă treburile. Unii dintre rezidenți, cu temperament de ulii, sunt ferm convinși că aceste pisici ar trebui gonite cu biciul-pisica cu nouă cozi. Dar ”porumbeii” sunt nehotărâți, așteptând să vadă încotro sare pisica. Ei bine, nu știm cine va fi cel chemat să rupă pisica în două!